Rar găseşti pe cineva în Italia, să vorbească de bine un ţigan. Şi totuşi, la sediul asociaţiei italiene "Zingari oggi", l-am întâlnit pe Memiş Gheorghiţă, de 44 de ani,

Rar găseşti pe cineva în Italia, să vorbească de bine un ţigan. Şi totuşi, la sediul asociaţiei italiene "Zingari oggi", l-am întâlnit pe Memiş Gheorghiţă, de 44 de ani, ţigan din Constanţa. El este omul bun la toate. Are grijă de curăţenie sau face comisioane. Şi a toată lumea are o impresie bună despre el.

Trăieşte cu familia sa pe malul râului Stura, într-o rulotă: el, soţia şi cei patru copii, toţi sub 12 ani. În Constanţa a lucrat ca sudor-lăcătuş pe şantierul naval până în 1994, când a fost disponibilizat. A plecat din ţară în 2002 şi de atunci trăieşte la Torino.

Până anul trecut a trăit mai mult din cerşit, zice el, căci nimeni nu a vrut să-l angajeze. Dar Gheorghiţă îşi cunoaşte drepturile. A mers de nenumărate ori la primărie să ceară alocaţia pentru copii şi "bonul-bebeluş", pentru cel de-al treilea copil născut în Italia, în valoare de 1.500 de euro. Nu a văzut însă nimic din toate acestea, de fiecare dată fiindu-i cerută o adresă a casei unde locuieşte, casă pe care el nu o are.

Gheorghiţă nu a renunţat. A insistat să i se dea un job, ca să nu mai fie nevoit să cerşească. După multe insistenţe, primăria l-a ajutat să se angajeze la "Zingari Oggi".

Încă de la început, ţiganul le-a arătat că el vrea să muncească. Preşedinta asociaţiei i-a pregătit şi un test. A lăsat un portofel doldora de bani la îndemâna lui. Gheorghiţă însă a demonstrat că se poate avea încredere în el, iar acum i se dau bani şi merge să plătească facturile.

Bucuros că după atâţia ani are un contract de muncă, el a reuşit să-şi facă buletin de Italia, chiar dacă nu are o casă unde să stea.

Asociaţia pentru care lucrează ţiganul colaborează cu primăria la proiectul "Abit-az