„Poporul nu valideaza mafioti. (...) Nu putem spune ca electoratul este solidar cu un corupt.“ In traducere libera, daca poporul te voteaza, esti curat. Aceasta este declaratia uimitoare a presedintelui Traian Basescu pentru Realitatea TV, sanctionata corect si necesar si de Corina Dragotescu, in „Cotidianul“ de ieri. Seful statului a adus ca argument pentru surprinzatoarea-i concluzie prezumtia de nevinovatie de care electoratul ar tine seama, spre deosebire de el insusi, presa si ceilalti politicieni. Numai ca alegatorii exprima la vot nu cunostinte despre functionarea sistemului juridic, nici judecati morale si cu atat mai putin sentinte judecatoresti, ci opinii personale.
Principiul prezumtiei de nevinovatie, obligatoriu intr-un stat de drept, nu este cel care a confirmat ca primari si presedinti de consilii judetene candidati suspectati, cercetati sau judecati pentru coruptie. Gheorghe Falca, finul presedintelui, Radu Mazare sau Marian Oprisan au fost votati in primul rand pentru ca ocupau deja functiile, avand la indemana parghiile sa-si mobilizeze si sa-si conditioneze alegatorii. Ar fi fost probabil alesi, chiar si condamnati penal. Fostul premier francez Alain Juppé, pedepsit cu 18 luni inchisoare intr-o afacere de angajari fictive, a fost instalat cu un procent de 56,62%, primar al Bordeaux-ului. Votul majoritar nu-l spala de pacate.
Un ales nu este dintr-o data inocent sub raport moral si juridic, ci doar validat ca potrivit pentru ocuparea unei demnitati publice, dupa criterii profund subiective. Preferinta pentru un candidat in defavoarea altuia, arata studii recente de psihologie sociala, este determinata si de trasaturile fizionomice comune cu alegatorii dintr-un grup. Desi alegerile au fost concepute ca un instrument de selectie, in anumite conditii, produc contraselectie, iar cei vrednici sa fie alesi sunt invinsi de cei nevre
