Marele Stat Major a interzis cu desavarsire, la 15 februarie 1944, ca populatia transnistreana sa treaca Nistrul in Romania, cu exceptia functionarilor (existau 1.623, din care numai 398 originari din Romania), tehnicienilor, militarilor si transnistrenilor aflati in interes de serviciu. Masura generalului S. Mardari avea ca scop evitarea infiltrarii in Romania a unor elemente diversioniste.
In acest scop au fost create 7 puncte de trecere a frontierei pe sosea si calea ferata. Verificarea la fiecare punct de trecere se facea de catre un ofiter de control, ajutat de functionari vamali, de politie si de un delegat al legiunii de jandarmi din judetul respectiv (au existat 16 judete in perioada 19 august 1944-29 ianuarie 1944, cand teritoriul a fost administrat de Romania), care beneficiau de o garda de 30 de graniceri pentru paza si siguranta.
Persoanele care treceau Nistrul trebuia sa aiba asupra lor o autorizatie eliberata de Guvernamantul Transnistriei si semnata de guvernatorul Gheorghe Alexianu (1897-1946) sau de un imputernicit al acestuia. Autorizatia putea fi semnata si de prefectul judetului respectiv, care avea obligatia de a solicita avizul legiunii de jandarmi privind persoana care cerea actul, fiind insa singurul responsabil pentru cel caruia ii da aprobarea.
Guvernamantul Transnistriei elibera autorizatiile numai daca cei care le solicitau aveau in prealabil aprobarea de intrare in Romania de la Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Militarii nu aveau nevoie de autorizatie, fiind obligati sa prezinte la punctele de trecere a frontierei actul de identitate, biletul de voie sau Ordinul de serviciu eliberat de unitatea din care faceau parte.
Trecerea prin punctele de control se facea numai ziua, fiind interzisa noaptea cand punctul de control se inchidea. Paza acestuia se asigura de doua santinele, verificate la intervale de doua o
