Vasile Blaga se tot straduieste de mai bine de o luna sa candideze la Primaria Capitalei. Face progrese, dar inca nu-i iese pe deplin. In primul tur de scrutin nu a reusit sa mobilizeze decat in mica masura electoratul portocaliu si a obtinut un scor mult sub cel al partidului.

Sursa problemei trebuie cautata la originile candidaturii sale, in faptul ca Vasile Blaga nu si-a dorit aceasta candidatura si a declarat-o public, nu o data.

Visul sau era sa devina ministru de interne, daca nu chiar premier dupa alegeri. Pana la urma a fost nevoit sa accepte, insa greutatea si lipsa de entuziasm cu care a facut-o n-au fost uitate si au ramas ca o marca a candidaturii sale.

Reactia bucurestenilor a fost fireasca: daca tu nu ne-ai vrut, noi de ce te-am vrea?

Dupa ce a acceptat, Vasile Blaga tot nu a candidat el insusi, ci sub blazonul celui mai performant edil al Capitalei, Liviu Negoita.

Strategii campaniei PD-L au incercat un transfer masiv de imagine de la primarul sectorului 3 la candidatul pentru Primaria Generala, ceea ce ma indoiesc ca a avut efectele scontate.

Dimpotriva, strategia "Blaga, un Negoita pentru Bucuresti" a provocat o intrebare logica si inevitabila: de ce nu Negoita insusi pentru Bucuresti?

La aceasta intrebare nici pana in ziua de astazi nu exista un raspuns coerent, desi s-au vehiculat multe, de la faptul ca primarul sectorului 3 ar fi bolnav, la ipoteza ca este crescut si antrenat pentru functii mai mari, pana la varianta ca a refuzat categoric pentru a nu fi nevoit sa se lupte cu mafia din Primaria Generala.

Cert este ca, in aceste conditii, Blaga a aparut ca un surogat de Negoita. Asta din punct de vedere administrativ.

Politic vorbind, a candidat din nou Traian Basescu. Toate miscarile presedintelui, de la deschiderea portilor Cotrocenilor, la