Adevarul e ca presedintele PNL Calin Popescu Tariceanu a avut toate motivele sa danseze fericit tarantela in lunea de dupa alegerile locale. Scorul liberalilor este cu mult peste asteptari, nu numai in raport cu localele din 2004, cat, mai ales, in raport cu momentul referedumului pentru demiterea presedintelui.
In vara anului trecut liberalii traiau cu spectrul pragului electoral, fiind la guvernare, pozitie expusa in continuare erodarii. Pe 1 iunie anul acesta, PNL a obtinut in jur de 19 la suta atat la consilieri judeteni cat si la presedintii de consilii judetene.
Liberalii au cules astfel rodul cresterii indubitabile a nivelului de trai, al masurilor populiste de stanga luate sub presiunea PSD, dar si rodul victimizarii constante. Ofensiva permanenta, cand justificata cand aberanta, a presedintelui Traian Basescu a ajuns din blestem o binecuvantare pentru ca oamenii au inceput sa simpatizeze cu guvernul aflat mereu sub tunuri. Culmea, in raport cu puterea prezidentiala, extrem de autoritara, au ajuns si ei sa sa para un fel de opozitie.
Observam, totodata, ca liberalilor nu le-a cauzat despinderea aripii Stolojan-Stoica-Flutur careia topirea in PD i-a rapit, se pare, potentialul periculos.
Cert este ca liberalii se pot lauda acum cu o pozitie ideala in multe dintre consiliile judetene si in cel al Capitalei - fara ei nu se poate face majoritatea. Altfel spus sunt partidul balama si au sanse sa ramana asa si in viitorul Parlament.
Aceasta pozitie privilegiata aduce cu ea o dilema grea. Atat de grea incat, cu gandul la ea, Calin Popescu Tariceanu ar putea pierde ritmul tarantelei.
Optiunile PNL
Incepand din acest moment, PNL nu prea mai poate evita multa vreme o optiune clara - cu PD-L sau cu PSD. De fapt, cu Traian Basescu sau cu Ion Iliescu. Semnalul cel mai clar va fi dat de alc
