Adesea cărţi precum Călătoriile lui Gulliver a lui Johnatan Swift, Alice în ţara minunilor a lui Lewis Carroll sau povestirile lui Oscar Wilde precum Prinţul fericit au putut trece drept numai literatură pentru copii aşa cum la apariţie placheta de poezii a lui Ion Barbu, După melci, dintr-o eroare de "pilotaj" era trimisă la raftul cu cărţi pentru cei mici. Că nu este vorba doar de literatură pentru copii în aceste cazuri şi în multe altele este uşor de decelat, însă ceea ce mi se pare important ţine de faptul că intrate în această sferă, cărţile nu au pierdut ci menţin contactul cu o lume mai mică a omuleţilor care am fost, o lume cu net mai multe dimensiuni decît cea a adulţilor, cea mai importantă fiind aceea a fabulaţiei incontinente. Filmul de animaţie al lui Jimmy Hayward şi Steve Martino realizat după cartea scriitorului şi desenatorului Dr. Seuss (Theodor Seuss Geisel) nu este nici el, doar un film pentru copii, deşi le este în primul rînd destinat, şi nu întîmplător dr. Seuss îşi începe povestea nu ca un basm, ci ca un roman, "Pe 15 mai, în jungla din Nool, în arşiţa amiezii şi răcoarea heleşteului...", însă unul versificat cu preţiozităţi, turnuri şi galanterii precum în minunatul op cu pisici al lui T.S.Eliot, Old Possum's Book of Practical Cats. Spectatorului neatent care ar urmări o traducere mai puţin inspirată îi scapă tocmai acest rafinament deloc copilăresc al versului pe care rulează epicul. Filmul parcă rescrie într-o altă cheie călătoriile de loc inocente ale lui Guliver, dimensiunile nu constituie un impediment în comunicare şi lumile sunt despărţite nu prin dimensiuni, ci de ură, frustrare, obtuzitate, ignoranţă. Avem mai multe poveşti mari, grandes histores cum le numeşte Lyotard, istorisite de o manieră care le face accesibile copiilor şi tot atîtea emoţionante istorii mici. În primul rînd avem o poveste despre apocalipsă ca în Ice Age (2002)