Rămaşi fără un loc de muncă, înşelaţi de patronii rău platnici sau cu documentele pierdute, numeroşi imigranţi mănâncă, o dată pe zi, la cantina părintelui Ricardo În

Rămaşi fără un loc de muncă, înşelaţi de patronii rău platnici sau cu documentele pierdute, numeroşi imigranţi mănâncă, o dată pe zi, la cantina părintelui Ricardo

În Castellon, românii care hoinăreasc pe străzile oraşului fără speranţa de a se putea întoarce acasă şi fără niciun cent în buzunare, se întâlnesc, la ora mesei, în două puncte ale oraşului: cantina săracilor de la fundaţia Caritas sau la "Bucătăria părintelui Ricardo", o sală de mese improvizată, în afara oraşului, de către o biserică catolică din Castellon şi finanţată de primăria localităţii.

Dacă la Caritas persoanele au nevoie de o cartelă de masă eliberată de către fundaţie pentru a putea avea parte de mâncare, preotul Ricardo primeşte la masă pe oricine nu are posibilitatea de a-şi cumpăra un colţ de pâine.

La Caritas apelează, în această perioadă, trei români, în timp ce la cantina părintelui Ricardo din cei 20 de nevoiaşi, jumătate sunt români, restul spanioli sau sudafricani.

"Dorm pe străzi şi mănânc la cantina săracilor"

Orez alb, un sandviş şi cacao cu lapte a fost meniul de azi (n.r. - ieri) al cantinei. "Vin în fiecare zi la cantina părintelui Ricardo pentru că nu am de ales: mi-au furat actele şi nu am cum să mă întorc în România", se confesează Virgiliu Csengeri. Românul de 28 de ani, este din Bistriţa, şi a venit în Spania în urmă cu 9 luni. În primele zile de şedere i s-au furat documentele de identitate şi de atunci trăieşte pe străzi, doarme prin parcuri şi mănâncă pe unde poate.

"Dacă n-ar fi pentru părintele Ricardo, aş muri de foame în Spania…De-ar ştii săraca mama!", spune românul. A muncit la cules de portocale până şi-a dat seama că nu va putea recupera banii pe care