Cu ocazia alegerilor locale din 2008, dedic acest articol apărut în Dilema veche nr. 137 din 8 septembrie 2006 noilor aleşi, indiferent de culoare politică, deoarece sînt convins că îi uneşte strîns în continuare (cu excepţiile de rigoare, desigur) aceeaşi distanţă faţă de problemele reale ale alegătorilor şi ale localităţilor, dublată de preocupările pentru afacerile proprii şi de grup. La care se adaugă fondurile consistente pe care le vor avea de gestionat. Am de adăugat doar o notă la sfîrşit.
Azi-dimineaţă, Google mi-a "dat" 856.000 de rezultate cînd am căutat cuvîntul "termopan" şi 265.000 de rezultate pentru forma de plural. Nu mă îndoiesc că, la ritmul românesc de modernizare, urbanizare, reabilitare termică, construcţii de locuinţe, renovări de şcoli etc., etc., pînă va apărea acest articol prezenţa termopanului pe www va fi şi mai mare.
Termopanul a devenit simbolul tranziţiei spre capitalism, semnul bunăstării şi al occidentalizării, panaşul celor care vor să arate lumii că au prosperat şi "au intrat în rîndul lumii", panaceul civilizator: ţi-ai "tras" termopane, exişti, eşti "de-al nostru", se cheamă că n-ai stat degeaba în era postcomunistă, ai priceput mersul Timpului, te-ai prins încotro bate Istoria. Acolo unde apare, termopanul poate naşte invidii între rubedenii şi vecini ("ai văzut, dragă, pînă şi amărîtuâ ăla de Gogu şi-a pus termopane") sau mari investigaţii jurnalistice întru paza democraţiei şi a banilor publici ("Şeful Armatei, generalul Eugen Bădălan, a ordonat ca ferestrele sediului Ministerului Apărării să fie înlocuite cu geamuri termopane, iar clădirea să fie împînzită cu noi aparate de aer condiţionat", Jurnalul naţional, 5 septembrie 2006). Asortabil cu orice - blocuri ceauşiste, clădiri noi de birouri "clasa A" sau vile burghezo-moşiereşti din cartierul Primăverii, confiscate, retrocedate şi noilor capitalişti date -
