Suporterii tricolorilor nu şi-au făcut simţită prezenţa în Elveţia, apariţia câte unui admirator rătăcit neavând darul să atragă atenţia. Elveţienii din St. Gall se aşteptau
Suporterii tricolorilor nu şi-au făcut simţită prezenţa în Elveţia, apariţia câte unui admirator rătăcit neavând darul să atragă atenţia.
Elveţienii din St. Gall se aşteptau ca oraşul să fie invadat de fanii români. Acum, nu mai ştiu ce să creadă. Unii speră că până la primul meci al naţionalei vor veni şi suporterii, alţii s-au resemnat, amintindu-şi că România nu este o ţară bogată.
Pe stradă nu auzi oricât ţi-ai dori niciun glas românesc, cu excepţia jurnaliştilor. Care, la fel ca şi colegii lor străini, tânjesc după atmosfera nebună, care este nelipsită de la astfel de evenimente. Nici în magazine nu există "dovezi" ale prezenţei româneşti la Euro 2008.
În orice supermarket sau magazin cu articole sportive sunt comercializate tricouri, steaguri sau şepci cu însemnele echipelor participante. E drept că echipele ţărilor gazdă, plus marile puteri fotbalistice, sunt "favorizate" din acest punct de vedere. Dar nici celelalte naţiuni nu se pot plânge. Mai vezi un tricou croat sau unul rusesc. Româneşti, cu greu.
În timp ce la antrenamentul cu public al românilor au fost câteva zeci de suporteri, portughezii şi-au permis luxul de a vinde bilete. 12.000 de fani au scos din buzunare câte 9,27 euro pentru a asista la primul antrenament deschis al lusitanilor pe pământ elveţian. Potrivit unor surse, pe piaţa neagră, preţul unui bilet a fost de patru ori mai mare.
De altfel, portughezii au ţinut să ajungă în Elveţia înainte de sosirea naţionalei pentru a-i întâmpina pe Cristiano Ronaldo şi ceilalţi jucători aşa cum se cuvine.
Nimic nu i-a oprit pe fani să fie aproape de idolii lor. Nici măcar vremea. Pe o ploaie torenţială, ei au stat în faţa porţilor "Stad