Ghicisem cum isi "aprinde" cate un deget si arunca, apoi, luminita, dintr-o mana in alta, sau cum reuseste sa scuipe un numar aparent nelimitat de mingi de ping-pong. Nu intelegeam, insa, de unde aparea carpa rosie, pentru ca avea manecile suflecate. L-am intrebat. Clownul, un barbos saten, slab, cu parul prins in coada si un inceput de chelie deasupra fruntii, s-a aplecat peste masa si mi-a soptit: "Poti sa tii un secret?"

I-am raspuns, cu speranta, ca da. Mi-a facut cu ochiul:

"Si eu!"

M-a umflat rasul. Am ridicat paharul si am ciocnit:

"In sanatatea mirilor!"

Nunta are loc in restaurantul din Al Fanar. Clownii englezi asigura, ca dar de nunta, partea artistica. De meniu s-a ocupat, ca si la petrecerea gulas, Attilla: pui umpluti, drob, sarmale, doua torturi. Eu si jumatate din oaspetii hotelului am fost ajutori de bucatar. L-am lasat sa isi vada de gatit, fara sa ma amestec in retetele lui, pana cand a ajuns la sarmale, cand m-am simtit dator sa intervin explicandu-i ca sunt o mancare traditionala romaneasca si nu as vrea sa o strice.

Sarmale-kapusta-dolma

Mi-a explicat si el ca nu se cheama sarmale, ci kapusta si sunt, de fapt, o mancare traditionala ungureasca, pe care noi le-am luat-o asa cum le luasem si Ardealul. Eu am tinut-o in continuare pe a mea si i-am atras atentia ca pretentiile sale absurde cu sarmalele se regasesc, la nivel geopolitic, in cele legate de Ardeal.

Ceilalti ne priveau intrigati, fara sa inteleaga de ce ne prapadim de ras, sau ce sunt alea sarmale, kapusta sau Ardeal. Am explicat cum se fac sarmalele. "Kapusta!" a ripostat Attilla. "Ba nu, sarmale!". Unul dintre irakienii care era cu noi a pus capat conversatiei: "aha, deci un gen de dolma mai grosoalane", dolmele fiind delicioasele sarmalute in foi de vita, putin acrisoare si foarte mici, care fac parte din ori