Ca "persoană neautorizată", n-am putut intra în curtea casei din str. Theodor Aman nr. 4. Am admirat prin gard restaurarea într-adevăr excepţională a uneia dintre rarele clădiri care au avut norocul de a găsi un proprietar conştient de valoarea ei. E timpul ca aceşti investitori să înţeleagă că au mai mult de cîştigat dacă-i redau vechii case frumuseţea din tinereţe, în loc să o dărîme ca să construiască un imobil de raport, în stilul anonim, postmodern. Cîştigul e şi al oraşului, care-şi regăseşte aspectul din zilele sale bune, de pe vremuri, cînd asemenea clădiri îi afirmau identitatea europeană şi, totodată, originalitatea, fie că aceasta era dată de sinteza stilurilor sau numai de frunzişul îmbelşugat al arborilor care le înconjurau. Strada Theodor Aman, de la colţul cu Berthelot pînă la celălalt capăt, prin care se leagă de Mircea Vulcănescu (nume care l-a înlocuit pe legendarul Ştefan Furtună pentru strada odinioară a Sculpturii), a rămas aproape intactă. În orice caz, şi-a păstrat atmosfera tihnită, bătrînească, de patriarhală provincie.
Spre deosebire însă de faţadele jupuite, cu stucaturile roase, care se mai văd în dreapta şi în stînga, nr. 4 este acum o splendoare. Azi-dimineaţă, trei servitori stropeau gazonul proaspăt care se întinde în faţa casei, iar aceasta îşi aşteaptă cumpărătorul care va fi atras de fizionomia ei echilibrată şi elegantă. În fotografie nu se vede scara monumentală care suie la parterul înalt şi la piciorul căreia se oprea altădată automobilul, înainte de a pătrunde în garajul din fundul curţii.
Prin anii â50, casa fiind naţionalizată, era sediul unui serviciu de stat, dar, înainte, a cui fusese ea? La această adresă figurează pe lista din 1935 a membrilor Jockey-Clubului domnul George Lakeman. În 1930, locuia încă în str. Negustori, nr. 1 bis, unde era înscris ca membru la Automobil-Clubul Regal Român, sub numele
