Am auzit de curînd de la un prieten, care se ocupă cu lucruri ştiinţifice, ideea că absolut orice poate fi explicat pe înţelesul oamenilor obişnuiţi. El spunea că un om cu o pregătire medie sau chiar sub medie poate să înţeleagă chestiuni ştiinţifice, chiar de nivel înalt, dacă îi sînt explicate aşa cum trebuie. Cînd nu le înţelege, problema e totdeauna a savantului, care nu ştie să i le expună. Iar omul de ştiinţă care nu e în stare să explice în mod clar ceea ce face are nu numai o problemă de comunicare, ci poate şi una legată de meseria lui. Pentru că, spunea prietenul meu, în condiţiile în care nu ştie să explice, e foarte probabil ca el să aibă chiar unele lacune în înţelegerea esenţei propriei activităţi. Adică să nu ştie exact de la ce a pornit şi ce anume urmăreşte în demersul său ştiinţific. Aceasta fiind în cele din urmă şi esenţa explicaţiei pe care trebuie să o dea unui om care nu se pricepe la domeniul lui. Ştiinţa ajunge în cele din urmă la oamenii obişnuiţi, care trebuie să beneficieze de rezultatele ei. Iar oamenii obişnuiţi trebuie uneori să înţeleagă la ce lucrează savanţii sau tehnicienii. Rezultatul muncii acestora poate fi un eşec tocmai din cauză că nu ştiu să explice ce au făcut sau pentru că nu-şi adaptează activitatea la o nevoie finală clară pentru clienţi. De exemplu, se spunea că unul din ultimele modele de BMW, clasa 700, are înglobată prea multă tehnologie inutilă pentru cei mai mulţi dintre şoferi, care nu au nici nevoie şi nici timp să înveţe tot ce poate oferi computerul de bord al maşinii. De asemenea, era riscant şi dificil accesul în timpul mersului la toate acele comenzi cu utilitate îndoielnică. Se pare că pînă ce inginerii au înţeles greşeala, firme concurente n-au pierdut ocazia să se laude cu tehnologia lor sută la sută utilă clienţilor. Comunismul a excelat în a rupe punţile de comunicare între specialişti şi nespeciali