În plină campanie electorală, e bine din cînd în cînd să scoţi capul dintre munţii de spam propagandistic şi să-ţi aduci aminte că nici unul dintre cei de pe afişe nu inventează apa caldă din maşinăria care luptă pentru voturi. Şi oglinda pe care Muzeul Naţional de Istorie o pune în faţa alegătorilor prin expoziţia "Electorale interbelice" nu face decît să dezbrace isteria acestor zile de trucurile Photoshop-ului, de suporturile care de care mai lucioase pe care se tipăresc sloganele, de opulenţa atîtor media puse la îndemîna politicienilor, întorcîndu-se la alegerile aproape exclusiv alb-negru ale României din anii â30.
Deschisă pînă în luna iunie, expoziţia, destul de restrînsă, pune pe panou şi în vitrine mostre din retorica electorală a unei perioade în care personajele-cheie erau Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Iorga sau Mareşalul Averescu. Rivalitatea Partidului Naţional Liberal şi a Partidului Naţional Ţărănesc, cele mai importante formaţiuni politice ale vremii, consuma la rîndul ei multă hîrtie pentru afişe şi fluturaşi, în care dominant este însă textul, şi nu figura candidatului care, atunci cînd apărea, era, de cele mai multe ori, desenată în tuş. Dacă liberalii încercau să-şi convingă alegătorii că "Nădejdea ţării se razimă cu tot temeiul numai pe partidul liberal", îndemnîndu-i, printr-un afiş desenat şcolăresc, dar color, să-i voteze pe cei "care au clădit şcoli poporului", ţărăniştii încercau bicolor să se folosească de spaimele românului care, după cum se ştia şi atunci, e prin natura sa poet. "Înfieraţi-l pe Vintilă (Brătianu, n. red.) / Cînd sâo duce după moarte / La cîntar la Sarsailă / Să-l cunoască de departe" - îşi consilia electoratul partidul împătimit de slogane versificate, promiţînd în schimb mari revoluţii: "Vreţi lumină şi dreptate / La oraşe şi la sate? / Dacă vreţi să se sfîrşească / Jafuân ţara românească / Şi să
