* Campaniile electorale au, la noi, ceva infantil. Toţi candidaţii declară cu siguranţă dezarmantă că vor cîştiga alegerile. Privesc în camerele televiziunilor fără să clipească şi spun cu ton mesianic: "eu voi cîştiga!". Numai că, firesc pentru orice cursă electorală, cei mai mulţi dintre ei pornesc fără nici o şansă. La recentele locale bucureştene, candidaţi precum Cozmin Guşă sau Codrin Ştefănescu şifonau ecranul cu încrederea masivă pe care o afişau. Cînd ai în mod constant 2% în sondaje şi spui aşa ceva, te acoperi de ridicol. Nu mai crede nimeni în tine, nici măcar cei care, poate, ar fi stat pe gînduri dacă să te voteze sau nu. Cum să crezi că vor face curăţenie, vor stîrpi corupţia şi vor construi locuinţe, dacă ei mint de la bun început? Nici un candidat nu spune "încerc să devin primar" sau "fac tot ce pot să vă conving să mă votaţi" sau, măcar, "am încredere în şansele mele în această competiţie". Cea mai rudimentară judecată politică arăta clar că, din puzderia de candidaţi, doar unul din doi putea cîştiga alegerile. Toţi ceilalţi erau patetici cînd spuneau, pătrunşi ca de întîlnirea cu un mare destin, că vor fi primari. Dar judecata se topeşte sub imperiul recomandării din manualul Cum se comportă un candidat în campanie electorală, inventat de "strategii" dîmboviţeni, în care scrie că trebuie să insufli electoratului încredere prin asemenea declaraţii. În acest manual însă, nu scrie nimic despre penibil, despre ridicol, despre caraghios. Prelungirea logică a acestei atitudini este poziţia partidelor după alegeri. Fiecare anunţă victoria sa şi zdrobirea adversarului. La noi, în campanie, nimeni nu se îndoieşte de victorie şi, pe cale de consecinţă, după alegeri, fiecare partid cîştigă. Ce ţară minunată este aceea în care, la alegeri, nu pierde nimeni!
* Tudor Vianu, în Filozofia culturii: "Cine nu bagă de seamă că în activitatea politică omul
