Lungul drum al emancipării feminine pare a fi intrat la ora actuală în Germania în zona post-feminismului sau neo-feminismului. Sub cupola ilustrei Paulskirche din Frankfurt pe Main, simbol al parlamentarismului şi democraţiei în Germania, unei inteligente, vajnice şi talentate jurnaliste, una dintre icoanele feminismului occidental militant, fondatoare a revistei Emma, i-a fost decernat la începutul lunii mai Premiul Ludwig Börne.
Laureata - nimeni alta decît Alice Schwarzer - intrase deja de scurtă vreme în dizgraţia unei mult mai tinere companii de combatante pentru drepturile femeii care şi-au propus să cucerească fortăreţele puterii - cîte au mai rămas în stăpînirea bărbaţilor -, nu luptînd făţiş împotriva lor, ci dîndu-le impresia că ar fi alături de ei.
Să fi fost acesta motivul pentru care Harald Schmidt, un show master talentat, star al televiziunii publice germane, catolic, familist, monogam, conservator, foarte cultivat şi uşor cinic, a rostit elogiul la adresa Alicei Schwarzer intitulîndu-l nici mai mult, nici mai puţin: "De ce am devenit feminist?". Un titlu care trimite cu gîndul la volumul lui Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile (şi el un delicat adept al cauzei).
Dar cine şi ce sînt reprezentantele neo-feminismului sau post-feminismului? Majoritatea sînt jurnaliste sau moderatoare TV. Dacă una dintre ele, Eva Hermann, frumoasă, blondă, elegantă şi emancipată, propovăduia nu demult în cărţile şi apariţiile ei la televiziune revenirea femeii la rolurile ei tradiţionale, declanşînd şi un turbulent scandal mediatic prin afirmaţia că politica familială a celui de-al treilea Reich nu ar fi fost chiar atît de rea, restul "echipei" se orientează în cu totul alte direcţii.
Zone umede se intitulează romanul unei foste moderatoare TV la canalul Viva, pe nume Charlotte Roche. Manuscrisul, respins de Editura Kippenheuer & Witch pent
