După un timp, la Zoo, leii ajung să vîneze muşte, iar delfinii să facă salturi înalte chiar şi în cel mai mic bazin. Omul, oricît ar traversa el viaţa în cea mai mare grabă, sfîrşeşte uneori prin a se mulţumi şi cu mai puţin. Dacă nu ai aplecări meschine, este destul să vizitezi o singură dată cartierul-dormitor Ferentari, din sectorul 5. Aici vin narcomanii, ca la benzinărie, să-şi facă plinul sufletesc: pe străzile Zăbrăuţi, Tunsu Petre ori Vadu Nou, doar taximetriştii fără scaun la cap, trupele de intervenţie şi mascaţii îndrăznesc să pună piciorul. Infracţionalitatea şi sălbăticia sărăciei născute din şomaj au adus cartierului faimă de ghetou. Chiriile mici, pentru apartamente strîmte, uneori fără apă şi curent electric, strîng buluc, în aceeaşi încăpere, familii întregi. Blocurile de pe o stradă oarecare, precum Radu Constantin, compun de la sine poeme fără final. Fortăreţe cu patru etaje, unde locatarii îşi cumpără, din toată calicia, uşi de fier. Prin nu se ştie ce minune, găsesc bani pentru antene parabolice, Internet şi telefoane. Între clădiri, mormane de gunoaie freamătă neîncetat. Şi totuşi, în Ferentari, ca oriunde în lume, copiilor nu le ajunge timpul să se joace. Printre deşeurile zemoase, aruncate la întîmplare, aleargă şi rîd şi se bucură în fiecare zi. Supravieţuiesc microbilor care ar putea da gata şi o herghelie de cai. Duminica, aici se fac grătare, se ascultă manele şi se pun la cale afaceri, la fel de "mici" ca locul.

"La blocurile Z, vă rog!"

Taximetristul te va privi lung şi va ghici pe loc cu cine are de-a face. Pe drum, îţi va da tot felul de indicaţii şi sfaturi de om păţit. Printr-o prietenă, am reuşit să obţin "o audienţă" de duminică într-o familie din Ferentari. Oameni normali care se trezesc dimineaţa, se duc la serviciu sau la şcoală, iar seara se întorc acasă, în acest cartier-dormitor imens, pe care încearcă să-l ţ