- Diverse - nr. 111 / 7 Iunie, 2008
70 de ani de la moartea poetului "patimirii noastre"
In a saptea zi de Florar a anului 1938, la Ciucea, murea subit, la numai 57 de ani, Octavian Goga, indoliind intreaga natiune pentru care a scris, a luptat si a suferit. A fost admirat si venerat de contemporani si urmasi, pentru opera sa literara _ lectie nepieritoare de patriotism _ si pentru lupta sa neinfricata intru realizarea marelui ideal national: unirea romanilor intr-un stat unitar si independent, care s-a infaptuit in 1918, eveniment considerat de poet "o minune". La realizarea maretei infaptuirii statale, contributia lui Goga a fost imensa. In primele doua decenii ale secolului al XX-lea, Goga a fost "trambita de foc a neamului" prin versurile, discursurile si publicistica sa incendiara, care a intarit increderea contemporanilor sai in apropiata izbavire a neamului, dupa secole de oprimare. Goga n-a fost numai poetul unei provincii, ci "un poet national… pur ca si Eminescu", dupa afirmatia lui George Calinescu, in "Istoria literaturii romane". Goga a inceput sa scrie versuri de la varsta de 9 ani, sub indrumarea mamei sale, care, in vara anului 1866, a avut norocul sa stea de vorba cu adolescentul Eminescu, gazduit o zi si o noapte in casa parintilor ei din Rasinari. Aceasta nobila si talentata invatatoare si-a crescut intaiul copil in cultul pentru Eminescu si credem ca poetul Goga si-a aprins faclia talentului poetic din vapaia Luceafarului eminescian. Geniul tutelar al lui Goga, ca si al altor mari poeti romani, a fost Eminescu, "in a carui religie artistica si ideologica nationala am crescut", marturisea bardul de la Rasinari. Cu alti studenti romani, Goga a fondat la Budapesta, in 1902, revista "Luceafarul", in care si-a publicat majoritatea poeziilor primului sau volum. Goga s-a impus ca mare poet chiar de la intaiul volum: "Poezii"
