Politica romaneasca a fost mereu efervescenta, a hranit orgolii sau chiar a luat vieti. In permanenta s-au facut compromisuri si sforararii, iar modele au lipsit adesea. Nu stiu daca politica se facea mai mult pentru oameni acum 100 de ani si mai putin pentru interesele unora. Poate ca nu este o mare diferenta intre viata politica din perioada interbelica si cea de acum, dar, cu siguranta este o diferenta intre partidele de atunci si cele de acum.
Liberalii au inteles primii, pe la 1875, ca e cazul sa faca politica in tara noastra. PNL a fost principalul partid politic in perioada interbelica, a tintit asupra burgheziei si a reusit sa faca fata vicisitudinilor atat la nivel central cat si al nivel local. PNL a contribuit enorm la adoptarea unor cadre legale pentru desfasurarea vietii romanilor. Este vorba despre adoptarea Constitutiei din 1923 si de multe alte legi administrative, agraare sau electorale.
Acum, dupa 133 de ani de existenta, liberalii se afla la guvernare si fac fata atacurilor prezidentiale si ale opozitiei. Ca si in perioada interbelica, existau grupuri si idei diferite despre a face politica in acelasi partid. Sa nu uitam ca daca framantarile din PNL se vor amplifica exista pericolul unei rupture - asa cum s-a intamplat prin 1930, cand Gheorghe Bratianu a parasit aprtidul cu o mare grupare.
In aceeasi perioada, Partidul National Taranesc infiintat la 1926, incerca sa rastoarne PNL de la guvernare. Jocurile erau aceleasi, opozitia specula nemultumirile cetatenilor si cerea chiar anularea alegerilor.
Interesant este ca acum, ceea ce in 1928 facea din PNT un partid care a obtinut cel mai mare scor la alegeri - 78%, nu mai inseamna nimic. Taranistii au intrat in moarte clinica, si nici nu pot fi resuscitati. Nici doctrina, nici ideologii, nici personalitati carismatice care sa-i conduca.
Au exi
