Pe Arges in sus, nu departe de Transfagarasan, un sat de munte ascunde o poveste tulburatoare. Casele lui, de-o frumusete desavarsita, au fost construite din initiativa Maresalului Antonescu, drept model pentru viitor
Intr-o margine a Campului Mare din Gorj, cateva sute de casute de jucarie, cu peretii subtiri de-i poti dobori cu un pumn, mizere si inghesuite, fara apa, fara canalizare, inchipuie ceea ce autoritatile numesc un "sat de sinistrati". Sinistratii din satele Seciuri si Bustuchin, distruse de inundatiile din 2007. Cam la fel sunt asa-zisele "sate noi" ale sinistratilor din Rast, Maciesu de Jos si Sapata, de la Dunare, dar si casele daruite in scop electoral, de un miliardar al zilelor noastre, undeva in Moldova. Pe scurt, s-au bagat multe sute de miliarde de lei vechi in structuri rurale anapoda, fara noima, fara grija pentru cei care vor locui acolo, fara nici o intentie de a le indulci pe cat posibil suferinta de a-si fi vazut munca de o viata dusa de ape. Concluzia este una singura: de-a lungul celor 50 de ani de comunism, multi romani si-au pierdut respectul pentru aproapele lor, grija crestina de-a face bine, patriotismul, ambitia de a zidi trainic, cultura lucrului bine facut. Dar n-a fost totdeauna asa. In Arges, ceva mai la nord de Oltenia, un sat de sub munte a pastrat amintirea vremurilor de-odinioara, cand "tara" mai era mama buna pentru "poporul" ei. Golite astazi de sens, cuvintele acestea, pline pe atunci de viata si de putere, reflectau o realitate care a ramas in istorie sub numele de "Romania interbelica". Un stat modern si puternic, constient de responsabilitatile sale sociale si culturale pe termen lung.
Casa de "sinistrat" al anului 1943 Era in iulie 1941. In urma unor inundatii catastrofale apele raului Arges faceau prapad in zona comunelor Aref si Corbeni, de langa Curtea de Arges, ducand la vale zeci de
