Tamara Buciuceanu-Botez si-a facut intrarea la conferinta de presa cu gentuta pe brat, mergand cu pasi mici. Ca Isoscel. S-a facut liniste. Era insotita de sotia nepotului sau, Mihai Constantin (care s-a asezat in primul rand) si de Oana Rasuceanu, PR manager-ul festivalului, care s-a asezat alaturi de ea la catedra, pardon, la masa.
„Noi venim mai rar, dar e mai bine asa”, a spus Tamara Buciuceanu-Botez, care parea usor speriata de numerosii fotografi care se tot foiau pe jos. in mai multe randuri le-a spus sa se calmeze („Daca vreti sa va potoliti, ca daca nu, plec”). Unuia dintre ei, care vroia la un moment dat sa iasa, i-a spus: „Plecati? Atunci ma ridic si eu.” Iar pe un tanar jurnalist care i-a pus o intrebare l-a apostrofat: „Poti sa te ridici in picioare, ca-s mai batrana.”
Tamara Buciuceanu-Botez spune lucrurile verde-n fata, dar fara rautatate. A si pozat, una dintre posturi fiind cea arhicunoscuta de diriginta severa (Isoscel), care tine buzele stranse si degetul aratator ridicat. in secunda urmatoare a izbucnit in ras. „Mie nu-mi plac lucrurile scortoase”, ne-a spus, desi ne-a avertizat inca de la inceput ca stie de dinainte intrebarile, dar ca va raspunde scurt.
N-a fost asa. I-a facut placere sa povesteasca, iar intrebarile au fost pana la urma vagi semne indicatoare printre amintiri. Totusi, din 90 incoace n-a prea mai dat interviuri.(„Prima intrebare urata ma deconcerteaza”).
Peste doua luni implineste 79 de ani iar pe 7 iunie 56 de ani in teatru. Coincidenta face ca Premiul pentru intreaga cariera oferit de TIFF sa i se acorde chiar in aceasta zi.
I-a placut sa munceasca si a facut si teatru, si film, si radio, si televiziune, opereta sau vodevil. Nu s-a certat cu nimeni (desi admite ca nu iarta; „sunt colerica in sensul bun, doar sunt in zodia Leului”) si a gasit in teatru nu doar o familie,
