9 Iunie – Pomenirea Sfântului Chiril Patriarhul Alexandriei

Sfântul Chiril a fost de neam nobil si rudenie apropiata a lui Teofil, Patriarhul Alexandriei, caruia i-a urmat în scaun. În timpul vietii a avut de dus trei amarnice lupte: împotriva ereticilor novatieni, împotriva ereticului Nestorie, si împotriva evreilor anticrestini din Alexandria. Novatienii îsi aveau sorgintea la Roma, si se numeau asa dupa presbiterul Novatian, capetenia ereziei. Ei se mândreau cu virtutile lor, umblau îmbracati numai în alb, opreau cu strasnicie a doua cununie si sustineau ca nu trebuie sa se faca rugaciuni pentru cei cazuti în pacate de moarte si de asemenea, ca aceia cazuti de la dreapta credinta nu mai au voie sa fie reprimiti în Biseica, chiar daca se pocaiesc pururea cu amar. Chiril i-a spulberat pe acestia cu cuvântul si i-a alungat astfel din Alexandria, împreuna cu episcopul lor. Lupta cu evreii a fost mult mai grea si sângeroasa. Înca din timpurile în care Alexandru cel Mare întemeiase cetatea, evreii fusesera foarte puternici în ea. Ura lor împotriva crestinilor era atât de apriga încât îi ucideau pe crestini prin toate mijloacele: prin tradare, prin otravire sau prin rastignirea pe cruce. Dupa o lupta cumplita si tenace, Chiril a reusit, în timpul împaratiei lui Teodosie cel Mic, sa-i alunge pe evreii anticrestini din Alexandria. Însa lupta împotriva ereziei lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, s-a rezolvat doar la cel de al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes din 431. Chiril însusi a condus lucrarile acestui Sinod, reprezentându-l în acelasi timp si pe Papa Celestin al Romei, la cererea acestuia, caci Papa nu putea sa calatoreasca din cauza vârstei înaintate. Nestorie a fost condamnat, anatematizat si surghiunit de împarat catre granita cea mai de rasarit a imperiului, unde rau a pierit de o boala cumplita: limba lui, cu care a hulit pe Pururea Fecioara M