Daca va era dor de ei, aflati ca revolutionarii de profesie nu au disparut din peisajul politic romanesc.
Nu, nu! Revolutionarii de profesie s-au transformat in castigatori de profesie. Revolutionari au fost cand patria le-a cerut-o! Dupa ce romanii s-au revolutionat suficient, revolutionarii de profesie pareau sa intre in somaj tehnic. Infiintasera asociatii, partide, banci si jocuri piramidale. Nu mai era nimic de revolutionat. Atunci cativa dintre ei au avut o sclipire de geniu si s-au recalificat la locul de munca. Ei au devenit castigatori de profesie. Si nu le merge rau deloc. Ca prin minune castiga licitatii pentru cele mai mari rafinarii sau pentru ramuri intregi ale economiei nationale, ajung, parca fara sa stie, primari ai orasului in care au grosul afacerilor si imbina acolo foarte bine utilul cu placutul. Ca prin minune se incuscresc cu cine trebuie pentru a avea acces la credite nelimitate, la aprobarile cele mai ravnite, la posturi in regiile locale unde nici nu se mai ostenesc sa mearga ei, ci isi trimit copiii, nepotii, verisorii sau finii de cununie.
Castigatorii profesionisti sunt deja la al treilea sau la al patrulea mandat. Primariile unde-si fac veacul au capatat ceva din farmecul personal al eternilor castigatori. Secretarele, termopanele, instalatiile de aer conditionat, ramele pentru pozele mai-marilor, chiar si calculatoarele si cosurile de hartii sunt selectate dupa chipul, asemanarea si poftele sefului cel etern. Regulile, ordinele, hotararile, investitiile si pomenile de stat sunt date tot conform placerii personale a marelui sef de trib. La fel si amenzile sau derogarile de la impozite, taxe sau deciziile primariei sunt stabilite cu toatele de marele sef de trib. S-ar putea concepe acum, la al saselea experiment electoral pentru locale, un indrumar cu titlul "Ce trebuie sa fac pentru a fi reales". E suficient sa consultam
