Intr-o lume plina de stres, inalta tehnologie si viteza, avem nevoie, saptamanal, de 24 de ore de timp liber. Trebuie sa ne odihnim pentru a scapa de o parte din andrenalina corpului nostru, radacina multor probleme moderne de stres.
Intr-o singura zi, inima bate de 100.000 de ori, iar sangele parcurge aproape 30 de milioane de kilometri de artere, vene si capilare. Rostim aproximativ 4000 de cuvinte, respiram de circa 20.000 de ori, mobilizam grupele musculare majore de 750 de ori si punem la lucru circa 14 milioane de celule nervoase. Este limpede ca avem nevoie de odihna.
Se pare insa ca, de-a lungul timpului, oamenii au incercat si alte ritmuri in afara de clasicul cinci zile de munca si doua de odihna.
In 1793 francezii au adoptat un calendar care, avea 12 luni a cate 30 de zile fiecare.
Muncitorii lucrau noua zile si se odihneaua in ziua a zecea. Curand ei au renuntat la aceasta metoda, considerandu-o nepotrivita. Un motiv a fost faptul ca muncitorii nu vroiau sa lucreze noua zile inainte de a primi odihna.
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, SUA si Marea Britanie au crescut productia de materiale de razboi. Multe uzine au crescut programul la 74 de ore de lucru pe saptamana.
In scurt timp si-au dat seama ca, de fapt, angajatii lor lucrau in medie doar 66 de ore. Aceiasi muncitori erau nemultumiti de faptul ca se simteau iritati si aveau moralul scazut. Astfel, a crescut numarul accidentelor de munca si superficialitatea.
In consecinta, proprietarii de uzine au scazut numarul de ore de lucru pe saptamana. In SUA, unele uzine au angajat mai multi lucratori, iar altele au introdus trei schimburi de cate opt ore, in loc de a creste durata de munca a unui singur schimb.
Care au fost rezultatele? Productia a crescut, rebuturile au fost mai putine, a scazut rata a
