ANII ’60
O poveste cu două veveriţe
Alunecând la vale pe pârtia de argint, săniuţa pare o avalanşă. (...) Două veveriţe lângă malul Mureşului, două veveriţe intrate în vacanţă pe săniuţă. Instantaneul fotografic e gata.
- În ce clasă sunteţi, fetelor?
- Într-a opta. - Cum vă cheamă?
- Pe mine Aurelia Iluţ...
- Iar pe mine Novák Marghit...
Câteva ceasuri mai târziu, străbatem una din secţiile marelui combinat de industrializare a lemnului din Gălăuţaş. Cineva ne prezintă două tinere muncitoare fruntaşe. (...) Iată-ne aşadar, din nou, faţă-n faţă cu Aurelia şi Marghit.
- Parcă vă ştiam şcolăriţe!?
- Păi şi suntem, la învăţământul seral. (...)
(„Scânteia“, joi, 7 ianuarie 1960)
ANII ’70
Omagiu lui Radu Beligan
Când îl văd pe Radu Beligan, mă gândesc la risipitorii scenei româneşti, care cheltuiesc într-o seară tot ce au adunat într-o viaţă. (...) El nu mai interpretează, el creează. Beligan sintetizează astfel cultura actorului cu înzestrarea lui. Ceea ce nu ne poate opri gestul de a-i aşeza în faţă capcana atât de periculoasă a dorinţei noastre de a-l vedea şi în roluri clasice. Bănuiesc acolo resurse şi izvoare noi, pentru că Beligan este un actor prea cunoscut pentru a fi destul de cunoscut. (Aurel Storin, „Informaţia Bucureştiului“, miercuri, 11 februarie 1970)
ANII ’80
Ioan Balaş, mare vedetă la Hollywood
... Am plecat din ţară cu mulţi ani în urmă, mai precis prin 1914. (...) M-am pomenit la Hollywood printr-o simplă întâmplare şi am solicitat diferite roluri de călăreţ, fiindcă era singura îndeletnicire la care mă pricepeam bine şi care mă şi pasiona. (...) După lungi aşteptări mi s-a încredinţat un rol mic la compania „Universal“. (...) Prima condiţie care mi s-a pus a fost să-mi schimb num
