L-am citat pe domnul Viorel Hrebenciuc, in interviul cu Dan Tapalaga, vorbind depre noua atitudine a PSD referitoare la cota unica. Cel putin, tendinta pe care o simte el din discutiile cu colegii sai de partid. Si am avut o senzatie cunoscuta, in care politicienii nostri pregatesc terenul pentru asumarea meritelor fata de rezultatele unei masuri pe care au criticat-o ani de zile. Deja imi treceau prin fata ochilor declaratiile care vor veni: despre domnul Mihai Tanasescu, care a fost promotorul acestei masuri, despre modul in care PSD s-a opus nu cotei unice, ci modului de implementare a acestei masuri fiscale, despre cum toate rapoartele, declaratiile si analizele date publicitatii au fost prost intelese de catre noi, despre…
Dupa ce am urmarit parte din discursurile politicienilor si guvernantilor romani din ultimele luni, nu mai stiu daca ceva din ceea ce se va declara anul acesta pe scena politica, cu relevanta pentru mediul economic, va putea fi luat in seama si analizat. Nu stiu daca vreun program politico-economic de campanie va merita timpul si efortul de a fi disecat, altfel decat la nivel de exercitiu. Dupa cum ne stim, orice lucru va iesi bine pentru toata lumea, fiindca fiecare „jucator” isi va lua punctele de reper care il avantajeaza. Si, in conditiile astea, daca nu ne raportam cu totii acelorasi repere asumate, cum putem analiza si emite judecati inteligibile pentru toata lumea?
Cu toate acestea, cred ca pe undeva este si „vina” noastra, fiindca ne dorim prea multe si prea repede. Am vrea peste noapte oameni politici si guvernanti responsabili si vizionari. Doar ca responsabiltatea si viziunea nu se invata pe bancile cine stie carei scoli, ci sunt elemente ale unui bagaj cultural, care noua din pacate ne lipsesc. Am fost invatati sa supravietuim, suntem buni la asta, doar ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca “de pe azi pe maine
