Mircea Mihăieş: "Fascinaţia vulgarităţii, a şmecheriei grosolane, a fantasmagoriilor şi-a hoţiei neruşinate au decis rezultatul turului întâi al alegerilor pentru Primăria Generală."
Dar la ordinea clasamentului a contribuit - ce stupizenie! - şi poziţia bucureştenilor faţă de chestiunea bordurilor. Votul indică o viziune cel puţin stranie asupra ideii de civilizaţie. Vasta operaţiune de înlocuire a bordurilor - despre care se vorbeşte ca de-un caz de furt calificat - are un scop practic: separarea netă a zonei pietonale de carosabil. Lucru obligatoriu mai ales într-un oraş bezmetic, unde se circulă haotic şi unde maşinile încalecă trotuarele cu o dezinvoltură întâlnită doar în filmele cu Mad Max.
O bună prietenă din Bucureşti, care nu mai fusese de mult la Timişoara, m-a întrebat, şocată de calitatea execrabilă a trotuarelor, dacă pe Bega există vreun „baron al asfaltului“. La răspunsul meu negativ, a replicat: „Se vede. Dac-aţi fi avut, altfel ar fi arătat drumurile, parcările şi trotuarele!“. În câteva fraze, ea a surprins întregul mecanism de funcţionare a societăţii româneşti: lucrurile se mişcă numai acolo unde există şi un mic/mare interes personal. Din acest punct de vedere, cred că autorii „borduriadei“ s-au comportat cât se poate de româneşte. Adică aşa cum ne comportăm fiecare la locurile noastre de muncă. S-or fi făcut şi niscaiva afaceri necurate - cine are probe să le prezinte! -, dar e dincolo de orice dubiu că o bună parte din Bucureşti începe să semene a oraş civilizat.
Ura indusă prin televiziuni şi presa aservită i-a făcut pe bucureşteni să nu perceapă situaţia ultrapenibilă în care se plasează. Îndobitociţi de zecile de ani de călcat prin gunoaie şi de îngheţat la bloc, nu le vine să creadă că un oraş al mileniului III poate arăta şi altfel decât Groapa lui Ouatu. Dacă la Primăria Generală s-au făcut ilegalităţ