Socotit oraşul cu cel mai ridicat standard de viaţă, Zürich numără nu mai mult de 370.000 de locuitori. Socotit drept capitala economică a Elveţiei, cea administrativă fiind Berna, Zürich mai e denumit şi „Oraşul băncilor“. La 6 seara, magazinele trag oblonul, iar pe la 8 se încumetă la treaba asta chiar tot oraşul.
În această urbe unde locuitorii mai înstăriţi au ponton în faţa casei şi şalupa aferentă, România va debuta la Campionatul European. În faţa cui? Biensur, în faţa Franţei. Cum se numeşte trofeul? „Henri Delaunay“. Omul a fost preşedintele federaţiei franceze de fotbal şi s-a gândit prima oară la un campionat european pe naţiuni pe la sfârşitul anilor ’20. Prima ediţie s-a desfăşurat totuşi abia în 1960, răstimp în care Europa fusese răvăşită de cel de-al doilea război mondial.
Spre Zürich, autorul acestei corespondenţe a făcut o obligatorie escală la Viena, pentru schimbul de avion dintre Austrian Airlines şi Swiss Air. Pe Austrian, stewardesele, echipate în roşu şi alb, culorile companiei, dar şi ale naţionalei lui Hickersberger, aveau aninate de gulere şi eşarfe bleu, pe care scria cu litere de-o şchioapă „Fan Ostereich EURO 08“. Zâmbăreţe din cale afară, exact opusul atmosferei care bântuie prin Zürich după ce elveţienii au ratat sâmbătă startul, 0-1 contra cehilor.
Cum spuneam, amabile şi zâmbitoare, stewardesele de pe Austrian îţi întindeau la îmbarcare un vraf de ziare austriece, dintre care cel mai subţire jurnal avea în jur de 60 de pagini! Şi nu sunt decât ziare de duminică! La Zürich, popas obligatoriu pentru L’Equipe şi Gazzetta dello Sport. Răceala către presă transmisă de echipa României răsare peste tot. Tabloidele austriece au pagini întregi din cantonamentele Rusiei ori Greciei. De la Saint Gall, în cel mai bun caz, ici-colo, câte o ştire.
Generaţia de Aur a scos de atâtea ori România în stradă. Cu o singură excepţie:
