Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei „trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt „un picior de plai la poarta de Rai”. Frumusetea schimbatoare de la albul zapezilor, la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: „De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”… Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare catre noi: „VENITI ACASA, la cerurile vesniciei unde va astept pe toti cei care va siliti sa va întoarceti în PATRIA CEREASCA.
Înaltarea Domnului la Ceruri – zbor peste treptele Raiului
La 40 de zile dupa Pasti, în joia saptamânii a sasea dupa Înviere, când Domnul Iisus Hristos S-a înaltat la cer, ca într-un zbor dumnezeiesc, în fata Maicii Sale si a apostolilor, se încheiase misiunea terestra ce si-o asumase, salvarea lumii prin jertfa pe Cruce. Dumnezeu daruise omenirii ratacite de poverile pagâne, geana de lumina a cunostintei aduse de Fiul, venit pe pamânt din ceruri, pentru a deschide fiilor pierduti Calea întoarcerii la Tatal, cale deloc usoara ce trebuia bine înteleasa înainte de a fi urmata. Hristos, învatatorul cel bun, a folosit felurite metode pedagogice pentru a lumina mintea si inima oamenilor: cuvântul, predica, pildele, minunile: înmultirea vinului, a pestilor, a pâinii, mersul pe deasupra apelor, linistirea furtunii pe mare, vindecarea bolnavilor de cele mai grave boli si învierea motilor. Prin toate acestea a ar
