Ca TIFF-ul e cel mai mare festival de film din Ro­ma­nia nu mai e nicio noutate. Ca e si cel mai vizibil, nici asta nu mai e o noutate. TIFF-ul evolueaza, de la an la an, crescand ca numar de filme (anul acesta au fost pro­iec­tate peste 200, din 40 de tari, spun organizatorii), de proiectii, de spectatori, de evenimente speciale s.a.m.d. A ajuns la editia a saptea si a devenit unul dintre fes­ti­va­lu­rile de referinta din Europa Centrala si de Est. Noutatea absoluta a acestei editii a fost cine­ma­to­gra­ful Drive In - o premiera in Romania, adica un cine­ma­to­graf in aer liber, unde poti viziona filme din masina, pe un ecran mare instalat in parcarea unui mall din Cluj. Au fost patru seri de proiectii, cu multa lume curioasa de noul gen de cinema. Si a mai fost un al doilea cine­ma­to­graf in aer liber (Enigma), pe langa cel de la Echinox, din anii trecuti, care si el a continuat sa fie folosit. Din pacate, competitia de anul acesta a fost ceva mai slaba decat in anii trecuti, cu unele filme care nu prea aveau ce cauta intr-o sectiune competitiva: Karoy, pro­ductie kazaha (dar unele surse il prezinta drept pro­duc­tie ruseasca), regia Jana Isabayeva, pitoresc, de­spre un looser din Kazahstan, care face doar prostii (unele grave) si care va avea o revelatie (putin credibila) la un moment dat din viata lui; comedia ungureasca Ka­lan­dorok/Aventurierii, regia Paczolay Béla, foarte in­­gro­sata, cu poante rasuflate si cumplit de cliseistice, road-movie cu peripetii care se petrec in Ardeal, de unde probabil si faptul ca a fost foarte bine primita de pu­blic; sau thriller-ul grecesc Istoria 52/Povestea 52, regia Alexis Alexiou, exasperant prin reluarea aceleiasi po­vesti pana la epuizare, cu o imagine buna, e adevarat, dar nu mai mult decat atat. Dintre acestea trei, Kalan­do­rok a obtinut Premiul de interpretare, pentru actorii din ro­lurile principale: Haumann Péter