Daniel SANDRU Stiam ca suntem un popor de microbisti. De poeti si de smecheri. De "muiati-s posmagii" si de oameni care asteapta, metafizic, sa li se-ntample ceva. Dar parca nu credeam ca suntem in stare si de tribalisme. Duminica seara, harmalaia pe care-o vazusem pe la Stefanesti, Sintesti ori prin alte comune avand denumiri cu terminatie pur romaneasca s-a mutat si-n cartierul in care se-ntampla sa stau. Din Iasi, oras universitar si capitala a culturii. Neconstruita, dar cu promisiuni de reconstructie venite din toate partile. La ceas de seara, pe-un tapsan a fost instalat un ecran imens. Ca un facut, din boxe la fel de imense a inceput sa duduie sonorul comentariului unui meci de fotbal.

E logic, daca-i campionat european, si politica trebuie sa profite de acesta. Caci e campanie electorala. De prin scari de bloc in care se-ncumeta sa paseasca doar baietii de cartier au inceput sa apara, unul cate unul, insotiti de prunci si neveste, ei, microbistii. Ei, alegatorii. N-am stiut niciodata structura socio-demografica a cartierului din Iasi in care se intampla sa locuiesc, caci nu m-a interesat. Am vazut-o duminica seara, privind prostit pe geam, si cred ca - fortand putin aprecierea, desigur - e reprezentativa statistic. La fel de reprezentativ era, la fata locului, si partidul politic ce organizase intreaga harmalaie. Nu importa care, din moment ce am avut ocazia sa constat, ca simplu spectator al acestei campanii, ca cei care pana mai ieri condamnau anumite practici electorale le-au preluat acum cu succes. Ce importa e ca am putut sa vad cum si la Iasi, oras universitar si capitala culturala, politicienii mizeaza mai mult pe tribalismul de cartier decat pe dezbaterea de idei. Fotbal de pe ecran, fotbal din boxe. Fotbal si politica, fotbal electoral. In iarba, pe tapsan, tolaniti pe paturi scoase de la naftalina, alaturi de prunci si neveste, ei