Birocraţia mioritică toacă din nou nervii părinţilor adoptivi. După anchete şi luni de aşteptare, ei trebuie să se supună acum unei decizii a Curţii Constituţionale din 27 martie. Aceasta cere, în faza de încuviinţare a adopţiei, consimţământul părinţilor biologici şi implicit permite accesul celor din urmă la date despre familia adoptivă. Mii de persoane au semnat o petiţie prin care cer soluţionarea acestei probleme. Pentru micuţii abandonaţi de părinţii naturali şi rămaşi singuri în casele de plasament, ca şi pentru cei care au încercat ani buni, cu tratamente nenumărate, să aducă pe lume un copil şi nu au reuşit, adopţia reprezintă singura soluţie. După luni de anchete, de monitorizare şi apoi de aşteptare, familia adoptivă trebuie să treacă acum peste un nou obstacol, ce pare a avea caracter permanent: teama că într-o zi copilul său va găsi la poarta şcolii o străină care-i va spune: „Eu sunt mama ta“. Sau gândul că oricând, la orice oră, cineva va suna la uşă şi va începe jocul şantajului. Totul a început pe 27 martie 2008, când Curtea Constituţională a emis decizia prin care se stabileşte un precedent ce ar putea descuraja adopţiile în România. Aceasta a admis o excepţie de neconstituţionalitate într-un caz din Timiş, în care un tată a contestat procedura de adopţie a fetiţei lui. Motivând că n-a ştiut de existenţa copilului, el a blocat procedura de înfiere, argumentând că nu i s-a cerut încuviinţarea. Curtea de Apel Timişoara i-a dat dreptate, la fel şi Curtea Constituţională. Efectul acestei decizii constă în accesul părinţilor naturali la dosarul de adopţie, transformându-i parte în proces, ei putând afla detalii despre familia care înfiază.

O bătaie de joc „Acest lucru înseamnă că părinţii fireşti au dintr-o dată acces la dosarul familiei adoptatoare, cunosc cine sunt viitorii părinţi, adresa acestora şi locul de muncă, lucru incredibil şi extre