La plecarea din hotelul european, in care se aflase pentru cateva zile, un im­portant demnitar al statului roman ia cu el, adica sterpeleste, pomisorul de­co­rativ din camera; Ambasada romana e sesizata de hotel si este silita sa achi­te costul pomisorului. Un politist ro­man calatorind prin Viena este prins in­­tr-un magazin furand toale de pe raft; ur­meaza cateva episoade senzatio­na­lis­te in presa din tara si un comunicat lemnos din partea institutiei la care lucra politistul. In Piata del Popolo din Roma, o fauna romaneasca, sur­prin­za­tor de salbatica chiar si pentru un ro­man, te face sa-ti bagi portofelul intr-un buzunar adanc al gentii, geanta in ruc­sac si sa tii rucsacul strans la piept; cand italianul care tocmai ti-a explicat unde e statia de metrou te intreaba, in final, din ce tara vii, te pomenesti spu­nand: "din Bulgaria". (In acest punct, am convingerea ca cititorii acestor randuri pot adauga mul­te din propriile lor experiente.) Concomitent cu intamplarile de mai sus, in tara, la Bucuresti mai exact, pro­fesorii, cei cu un rol atat de im­por­tant in educatie etc., se dedau unui bai­ram nemaipomenit, pus la cale de cel mai ridiculizat personaj politic, pentru ca e analfabet, fara nicio remuscare fata de raspunsul pe care elevii lor il vor da bine cunoscutei intrebari: "asa va invata pe voi la scoala?". Acelasi ri­diculizat personaj politic face o danie de Pasti nu doar elitei profesorale, ci, de-a dreptul, poporului de sector: un sa­lam, o punga de faina... Oameni care nu arata deloc a muritori de foame isi sfa­sie hainele de pe ei la coada si se calca literalmente in picioare. Cu mijloa­­ce mai ample si, desigur, mult mai sofisticate, un magnat sau altul, cu toata topenia unui nouveau riche, isi achizitioneaza curtenii. El stie sa ci­teasca dintr-o ochire codul de bare din car­nea-nevoile-aspiratiile analistului/teh­­nicianului/poetului/jurnalist