Ne apropiem de data uneia dintre cele mai negre fapte pe care le-a imprimat in istoria noastra moderna tartorul revolutiei romane, Ion Iliescu. L-am auzit pe candidatul "independent" Oprescu, ramas in cursa pentru Primaria Capitalei, explicand cum a intrat el in PSD prin 1995 si cum, deci, nu a avut nimic comun cu mineriadele si alte asemenea fapte ale dlui Iliescu. Te pomenesti ca se vor fi gasind persoane gata sa creada povestea dlui doctor. Adica, la cinci ani dupa aceea, morala actualului candidat prescrisese crimele de la mijlocul lunii iunie 1990. Prescrisese crimele justitiei aservite, savarsite cu sange rece la Magurele, impotriva unor oameni care erau vinovati de faptul ca… minerii si securistii instigatori pusesera mana pe ei si decisesera ca sunt vinovati. Iar dl Iliescu mai croncane si astazi despre "destabilizare" si alte asemenea prostii, menite, desigur, sa acopere un comportament totalitar.

Toti aceia care au trait acele teribile si incredibile zile de la mijlocul lunii iunie 1990 nu-si vor mai putea sterge de pe retina scenele atroce petrecute atunci. Ca dl doctor Oprescu era atunci "un tanar medic", asa cum se alinta acum, care ii trata pe cei schiloditi de mineri la urgenta de la Municipal, putem crede. Dar mai putem crede si ca tanarul acela era foarte batran la sensibilitate, uscat de tot daca n-a simtit ca toate acele rani erau provocate in numele unei "idei" totalitare, ca toti acei urmaritori ai manifestantilor din Piata Universitatii sau pur si simplu ai studentilor, ai cetatenilor cu ochelari, ai fetelor cu fuste scurte sau blugi ori ai doamnelor elegante nu erau decat uneltele intoarcerii intr-un trecut sumbru, de care ne credeam scapati. Scuzele celor care au colaborat in vreun fel cu regimul comunist ori cu mecanismele postdecembriste ale acestuia amintesc de explicatiile lui Eichmann, asa cum le-a analizat Hannah Arendt i