După patru ani de dispute acerbe între autorităţile naţionale, miniştrii Muncii din cele 27 de state ale UE au reuşit, ieri, să ajungă la un acord prin care se consfinţeşte dreptul cetăţenilor comunitari de a nu lucra mai mult de 48 de ore pe săptămână, evident, asta în cazurile în care ei îşi manifestă în mod explicit dorinţa de a depăşi timpul de lucru. Un alt compromis obţinut cu ocazia Consiliului de la Luxemburg îi avantajează pe angajaţii temporar care vor beneficia, încă din prima zi de lucru de acelaşi tratament şi drepturi ca şi angajaţii permanenţi, informează AFP şi Reuters.

Câştigători şi perdanţi

Înţelegerea la care miniştrii au ajuns asupra revizuirii directivei privind durata timpului de lucru, adoptată în 1993 şi revizuită deja în 2003, nu este însă pe placul tuturor. Pentru Marea Britanie, unde timpul de lucru poate ajunge şi la 78 de ore, modificările ar constitui o mare lovitură pentru oamenii de afaceri. Drept pentru care, ca să calmeze orgoliile Londrei, Marea Britanie a fost exceptată de la directivă, prin stabilirea unei limite maxime între 60 şi 65 de ore, cu condiţia redactării unui raport de evaluare a aplicării acestei excepţii, după şapte ani de la intrarea ei în vigoare.

Înţelegerea de care s-au bucurat britanicii a pus pe jar un grup de ţări conduse de Franţa (unde numărul de ore de lucru pe săptămână este de 35) care s-au opus acestei prevederi, argumentând că legea ar fi ajutat la evitarea cazurilor de exploatare şi a accidentelor. În acest context, presiunile se vor îndrepta asupra parlamentarilor europeni care urmează să-şi dea acordul asupra revizuirii directivei. Spania, Belgia, Cipru, Grecia şi Ungaria au declarat încă de ieri că vor încerca să modifice directiva.

Decizia nu afectează România

Decizia luată de miniştrii europeni ai Muncii nu afectează în niciun fel România, a declarat, pentru „Gândul”,