Spre deosebire de multi prieteni, sunt gata sa cred ca dl Oprescu nu mai revine in PSD. A spus-o de cateva ori raspicat, a spus-o si in fata mea, la Grupul pentru Dialog Social, cand, intrebat pe sleau, a raspuns clar, apasat si fara alte nuantari: „Nu!“.
Il inteleg. Experientele sale in acest partid, mai ales de cand dl Iliescu a pierdut controlul asupra organizatiei de Bucuresti, trebuie ca au fost traumatizante. Mai mult, ma dezgusta declaratiile de amor pe care PSD i le face acum. Cred ca il dezgusta si pe dl Oprescu. Si totusi, nu cred ca dl Oprescu este un independent.
Ca om politic, dl Oprescu nu s-a nascut deloc independent. Nici nu a crescut independent. Dimpotriva, nasterea si dezvoltarea omului politic Sorin Oprescu sunt produsul sistemului partidelor politice de la noi. A participat cu votul sau la toate marsaviile politice prin care sistemul de partide, „ticalosit“ desigur, se consolida si se imuniza fata de justitie si electorat.
Dl Oprescu a fost parte a sistemului si cand s-a votat suspendarea dlui Basescu (o decizie a partidelor vadit impotriva vointei electoratului), si cand s-a adoptat un sistem de vot zis uninominal care salveaza sfintele liste, si cand s-a votat privatizarea Petrom, si cand s-au votat faimoasele „privilegii“ care ii transforma pe parlamentari, deci si pe dl Oprescu, in supra-cetateni.
Dar poate ruperea dlui Oprescu de sistemul partidelor politice s-a produs foarte recent, dupa aceste episoade. Poate ca dl Oprescu s-a trezit abia ieri, eliberand printr-o fortare colosala a constiintei instinctul sau de independent, amortit ani la rand de aburii dulci ai cloroformului politicianist dambovitean. Teoretic, e posibil si asta. Dar, daca revizitez evenimentele politice recente, nu vad nici un motiv suplimentar de trezire. Ieri, cand dl Oprescu a devenit independent, partidele erau la fel de
