Biciclete culcate cu fata spre cer De unde era desprins tabloul bizar? Ve­dem pe o strada mai putin umblata, la mar­ginea trotuarului, un sir de biciclete aban­donate, fara stapan. Nu e un seg­ment de pictura moderna, obiecte neani­ma­te, lipsit ostentativ de prezenta omului. Imaginea e integrata, in sens dinamic, in­­tr-un jurnal de actualitati filmat recent la Berlin. E un semn de doliu in amintirea unei intamplari reale petrecute cu 40 de ani in urma. La 11 aprilie 1968, pe ruta sa obis­nuita spre casa, un tanar calare pe bi­ci­cleta, cufundat in visari, a cazut stra­puns de gloante. A fost impuscat in plina zi intr-un cartier linistit al capitalei. Gestul ucigas a insemnat o brusca iesire din nor­malitate. Nimeni nu prevazuse traver­sa­rea de la incaierarea vorbelor, oricat de aprinsa, spre executia fizica rece, sadica. Dupa sinistrul incident, bicicleta, obiect al de­reglarii, a continuat sa zaca langa bor­dura strazii. Asta sugereaza ritualul de co­me­morare, conceput ca o multiplicare a mo­mentului. Nasterea unui mit Cel care a tras nu fusese instruit de ci­ne­va sa comita actul barbar, a fost insa fa­natizat de o psihoza a spaimei intre­ti­nu­ta de presa conservatoare. Se mizase pe difuzarea panicii. S-a ajuns la var­sa­rea de sange, savarsita de un ins alienat, un muncitor cu ziua. Victimei i se sfara­mase teasta, i-a fost atins centrul vorbirii, a suportat mai multe interventii chirur­gi­ca­le, pana si-a reluat ocupatiile un semiin­firm, stanjenit grav de handicapare. Cu o vointa de fier a reinceput sa silabiseasca alfabetul, era din nou un copil care creste, dresat sa citeasca si sa scrie. Dupa doar cativa ani, ca o consecinta a trauma­tis­me­lor, pacientul a decedat. Mai tarziu, fap­ta­sul a recunoscut din inchisoare, intr-o con­fesiune, ca regreta urata patanie. S-a inaugurat de curand la Berlin, du­pa blocaje si tergiversari, strada dedi­ca­ta tanarului