Berea Noaptea muzeelor, din 17 mai, a fost o remarcabila reu­sita, indeosebi in Bucuresti. Indemnati de televiziuni, oamenii au asaltat muzeele, pentru ca mai apoi sa se vada, tot la televiziuni, incolonati in cozi imense sau re­var­sati, in valuri, prin saloanele muzeelor. E aici si ceva circular, vicios: mobilizat de o stire, de o reclama sau de un fapt divers, publicul devine actorul si materialul stiri­lor, reclamelor si faptelor diverse ulterioare. S-ar putea cre­de ca totul a fost doar un succes de marketing, de ima­gine, iar cei 100.000 de vizitatori ai muzeelor din acea noapte sunt simpla statistica. E posibil. Dar e o sta­tistica pozitiva, oricum ai intoarce-o pe toate fetele. Chiar daca e rodul unei manipulari prin mass-media, afluenta extraordinara arata maturizarea, disponibilitatile si aspiratiile publicului. Poate pentru un frumos care nu mai este doar fata de la pagina 5, poate pentru un bine care nu mai este doar teledon. Hranit prost, si-un cal de curse-si da duhul, inca de la start. Hranita bine, si-o mar­toa­ga poate sa treaca linia de sosire. Maximalismul eli­tar si defetist al culturii noastre, in care doar marea ope­ra a marelui creator dezabuzat conteaza, in timp ce res­tul lumii se zbate intre manele si sitcom, va trebui re­vi­zuit mai repede decat se credea. Prada spaimei ca nu sunt interesante, multe muzee si-au conceput un plan de atac pentru acea noapte, in care organizarea unor eve­nimente paramuzeale a predominat, pentru a trans­for­ma vizita la muzeu dintr-un act de intelegere si cu­noas­tere intr-o ocazie (inca o ocazie, alaturi de atatea altele) de distractie. Poate ca a fost un calcul eficient in termeni de audienta. Dar nu si unul pozitiv. Defensiva, deplasarea accentului si adaptarea la divertisment nu este doar rodul unei obsesive transformari in gala a ori­ca­rei manifestari publice (de la sport si politica la cultura si jurnalis