Nu cred că trebuie să vindem iluzii cu privire la ieftinirea alimentelor. Se fac fel de fel de prognoze, corecte în esenţă, dar ale căror concluzii nu sunt corelate cu specificul local, de ţară. Într-adevăr, se anunţă recolte-record la porumb şi grâu. Optimismul celor din agricultură, probabil bazat pe date reale, indică o producţie de 9,8 milioane de tone de porumb, cu 40 de procente mai mult faţă de anul trecut, fapt care ar transforma România în cel de-al treilea mare producător din Europa. Mai mult, în luna mai, preşedintele Rompan, Aurel Popescu, anunţa că grâul din noua recoltă va fi cu cel puţin 25% mai ieftin decât cel comercializat în prezent pe piaţă, ceea ce ar putea duce la o ieftinire a pâinii. Şi chiar să credem că se vor înregistra corecţii de preţ? În România, în nici un caz. Poate în Polonia. La noi, recolte-record au mai fost şi nu prea s-a simţit la buzunare. Când vine vorba de alimente, dar nu numai, imediat se găsesc pretexte de scumpiri. Climatul este „favorabil“. Prima pastilă servită consumatorului român va fi conjunctura internaţională nefavorabilă. Producătorii şi în special comercianţii au baza de fundamentare a scumpirilor. Recentul raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică le vine ca o mănuşă. „Faţă de media din perioada 1998 - 2007, proiecţiile de preţ pentru intervalul 2008 - 2017 sugerează o creştere cu aproape 20% pentru carnea de vită şi de porc, cu aproximativ 30% pentru zahărul brun şi cel alb şi între 40% şi 60% pentru grâu, porumb şi laptele praf degresat“, menţionează raportul. Or, cum România nu poate ocoli globalizarea - deşi are capacitatea de a asigura din producţia internă necesarul pentru o piaţă de 80 de milioane de consumatori, potrivit Băncii Mondiale - îşi va potrivi preţurile după ceasurile externe. Cu profiturile de rigoare. Desigur, ale comercianţilor. La noi, degeaba poţi avea