Reporter: Spuneti-mi va rog, câteva cuvinte despre dumneavoastra.

Tiberiu Filpisan: Sunt nascut în anul 1925, la 7 martie în, Apalina. Am fost învatator timp de 38 de ani iar pe atunci copiii erau îngeri. Nefiind pe placul comunistilor pentru ca spuneam adevarul, am fost transferat de mai multe ori, activând în zece localitati ca învatator. Am fost un învatator foarte sever iar din când în când, cu acordul parintilor, am folosit si liniarul.

Rep.: Nu demult ati reusit lansarea primului roman autobiografic, „Incertitudini”. Cum va simtiti dupa aceasta lansare?

T.F.: Din punct de vedere al manifestarii imaginatiei ma simt împlinit, chiar foarte bine si sper sa reusesc sa mai editez înca doua romane, epigrame, cugetari, versuri de dragoste, toate fiind deja în forma de manuscrise.

Rep.: De ce atât de târziu aceste lansari?

T.F.: În perioada comunista nu puteai sa scrii tot ce gândesti, nu puteai edita asa ca au stat toate scrierile mele, sa zic asa, ca lectura de sertar.

Rep.: Cum a început viata dumneavoastra de scriitor?

T.F.: Înclinatia mi-am descoperit-o prin clasa a patra. Stateam în cerdac la bunica pe o ploaie infernala si pe moment am compus prima mea poezie, „Vânt si ploaie” care înca o mai stiu. Apoi, în timpul liceului, la Târgu-Mures, profesorul de româna ne-a dat o compunere „Primul ghiocel” , reusind sa fie cea mai buna si astfel am înteles ca în mine “scârtâie” talentul.

Rep.: Care au fost cel mai minunate momente din viata dumneavoastra?

T.F.: Prima dragoste se afla printre momentele minunate ale vietii mele, moment care mi-a ramas intiparit în minte.

Rep.: Care credeti ca sunt principalele probleme cu care se confrunta cultura româneasca?

T.F.: În aceasta perioada cultura este în declin din cauza ca lumea nu mai citeste. Au devenit niste roboti, niste automate.

Rep.: Ati fost comparat la