Fanii tricolorilor noştri au fost cu o clasă peste cei ai tricolorilor francezi. Sursa: Octavian Cocoloş
Marea galbenă“ s-a revărsat luni peste „Letzigrund“, cu vreo două ore înainte de fluierul de start al partidei Franţa-România. Când vine vorba despre fotbal, părem mai aproape de Balcani. Nu intrăm pe stadion ca occidentalii, când mai e doar un sfert de ceas până fluieră „omul în negru“. Nu ne place nouă. De fapt, „meciul din tribună“ asta a fost: o luptă între apucăturile „orientale“ (ca tradiţionalul „Huoooo!“ strigat aiurea-n tramvai) şi comportamentele „vestice“ (ca aplauzele oferite generos şi adversarilor).
O vreme, suporterii francezi au fost doar mici insuliţe albastre pierdute prin peluză. Apoi „les bleus“ s-au înmulţit, reuşind să-i depăşească pe „les jaunes“. Să tot fi fost vreo 17.000 din totalul de 30.585 de spectatori, câţi a anunţat UEFA.
În materie de show însă, fanii tricolorilor noştri au fost cu o clasă peste „cocoşi“. „Galbenii“ din tribuna a doua nu arătau deloc precum aceia ironizaţi în gagurile britanice. Nu erau nici prea bronzaţi, nici prea umflaţi. Şi nici mari iubitori de metale ca Nicolae Puiu, fostul patron de la FC Oneşti. Cei mai mulţi erau europeni în devenire.
Fumuri de compatrioţi
Un domn cu şapcă pe care scrie cu litere de-o şchioapă „FC Vaslui“, echipat „regulamentar“, cu trening şi pantofi cu toc mic, parcă ar şti că tocmai am scris rândurile de mai sus şi vrea să ne contrazică, ţipând, în dulşili grai moldovenesc, după cumnată şi nepoată: „Haidiţi, hăi, şie faşieţi atâta? Aduşeţi cârnaţii şeia?“.
Un cuplu de mondeni, probabil din Capitală, îşi etala genţile şi ochelarii de fiţe. Ea striga piţigăiat „Hai România!“. El râdea cu un soi de nechezat „cool“. Pete de galben într-o tribună „uni“ la care visau sponsorii naţionalei acum câţiva ani.
@N_
