Pe o piaţă cu şomaj mic şi criză de talente, recrutarea a început să semene tot mai mult cu vânătoarea de capete pe toate fronturile. Pentru aceleaşi servicii, onorariile sunt extraordinar de diferite. Preţul este pe măsura brandului, dar include şi taxa pentru neştiinţă. Vânătoarea de creiere (headhunting) a început să se dezvolte destul de târziu în România. După 1999, apreciază Mihaela Perianu, director general la AIMS Human Capital România. Majoritatea compa
Pe o piaţă cu şomaj mic şi criză de talente, recrutarea a început să semene tot mai mult cu vânătoarea de capete pe toate fronturile. Pentru aceleaşi servicii, onorariile sunt extraordinar de diferite. Preţul este pe măsura brandului, dar include şi taxa pentru neştiinţă.
Vânătoarea de creiere (headhunting) a început să se dezvolte destul de târziu în România. După 1999, apreciază Mihaela Perianu, director general la AIMS Human Capital România. Majoritatea companiilor mari de headhunting de pe piaţă sunt străine sau afiliate unor reţele internaţionale. Surprinzător este însă faptul că toate aceste companii fac un headhunting diferit de cel din Europa de Vest sau de pe continentul nord american. „Acolo, headhunting-ul este practicat pentru poziţiile de top management. La noi se simte din ce în ce mai mult nevoia „vânătorii de capete“, chiar şi pentru specialişti. Criza de talente de pe piaţă este motivul pentru care multe agenţii de recrutare promovează şi servicii de headhunting“, explică interlocutoarea noastră. „Pe măsură ce numărul de candidaţi care aplicau direct pentru un post a început să scadă, concomitent cu creşterea cererii, a apărut şi necesitatea unei abordări mai sofisticate.“
De la companiile multinaţionale, obişnuite cu serviciile de headhunting, procesul s-a extins şi la firmele româneşti. Iuliana Badea, manager de
