Aflate în plină expansiune teritorială, companiile cu activităţi de call center se confruntă cu mari probleme la capitolul resurse umane. În următorii cinci ani, trebuie să găsească încă cel puţin 30.000 de angajaţi. La începutul anilor ‘70, centralistele serviciului 931 al Societăţii Române de Telefoane lucrau, fără să ştie, în primul call center din România. Între timp, munca operatoarelor s-a simplificat, echipamentele analogice au fost înlocuite cu ce
Aflate în plină expansiune teritorială, companiile cu activităţi de call center se confruntă cu mari probleme la capitolul resurse umane. În următorii cinci ani, trebuie să găsească încă cel puţin 30.000 de angajaţi.
La începutul anilor ‘70, centralistele serviciului 931 al Societăţii Române de Telefoane lucrau, fără să ştie, în primul call center din România. Între timp, munca operatoarelor s-a simplificat, echipamentele analogice au fost înlocuite cu cele digitale, iar vocea plată de la Informaţii s-a transformat într-una amabilă, gata să lămurească orice nedumeriri ale clientului de la celălalt capăt al firului.
În jur de 20.000 de tineri lucrează astăzi în cele 250-300 de call centere, apărute pe piaţă sub această denumire după 1995. Dacă, în primă fază, ele aveau doar rolul unui departament intern al marilor corporaţii, de câţiva ani, un call center desemnează şi firma specializată în preluarea activităţii de suport privind activităţile companiilor-clienţi. Faptul că, într-un timp foarte scurt, au devenit indispensabile este demonstrat şi de graba cu care, mai mult decât în oricare alt domeniu, firmele de profil au decis să se extindă în provincie. Astăzi, puţine sunt cele care nu au măcar un birou în afara Bucureştiului, fie că este vorba de centre de afaceri, precum Iaşi sau Timişoara, fie de oraşe mai puţin căutate până acum de i
