Dupa ce si-a fracturat ambele solduri, John Collyer povesteste cum a fost tratat in spitalele din Marea Britanie si Franta. Fara indoiala, din punctul lui de vedere, in Franta pacientul este tratat mult mai bine. Oare ce ar fi scris daca ar fi avut parte de ingrijirea din spitalele romanesti?
Aceasta este povestea a doua solduri fracturate si a doua servicii medicale diferite. John Collyer, la varsta de 67 de ani, a fost pus in situatia neobisnuita de a-si fi fracturat ambele solduri si de a fi beneficiat de doua tipuri de ingrijire medicala: britanica si franceza.
In urma cu patru ani, Collyer a cazut de pe bicicleta si si-a rupt soldul stang. A sunat la salvare, care a ajuns in 15 minute si care l-a dus apoi la spital. Acolo, a fost internat, i s-a facut o radiografie si apoi a fost operat, sub anestezie epidurala. Pana aici, toate bune.
In dimineata urmatoare, s-a trezit intr-un salon mixt. Patru barbati stateau intr-o zona a salonului, despartita de cea a femeilor printr-o perdea. Oricine putea vedea femeile din salon, deoarece perdelele erau adesea lasate trase. Salonul era mizerabil, iar chiuveta nu fusese niciodata spalata asa cum trebuie.
Femurul lui Collyer a fost fixat cu suruburi, cauzandu-i acestuia dureri puternice, insa acesta, ca si ceilalti pacienti, a fost asigurat ca asistenta care se ocupa de calmante va veni imediat. Nu a venit nimeni. I s-au administrat un calmant si paracetamol, dar atunci cand efectul acestora s-a dus si Collyer a mai cerut o pastila, i s-a raspuns ca nu e niciun doctor prin preajma care sa autorizeze administrarea medicamentelor.
Collyer s-a externat dupa o saptamana, dupa ce a urmat o singura sedinta de fizioterapie, care a durat 10 minute. In urmatoarele 3 luni, nu i s-a putut face nicio programare pentru a vedea in ce stare i se mai afla piciorul.
Urmeaza de
