Te uiti la ei, luati unul cite unul, chiar nu-s rai deloc. Sint placuti ca interlocutori, fac glume bune, sint cititi, par ca stiu exact ce au de facut. Iti povestesc, de cele mai multe ori, cam ce vrei sa auzi, te cuceresc usor cu dezinvoltura, incrincenarea lor de a schimba ceva, dorinta lor nebuna de a indrepta rautatile predecesorilor si de a ridica nivelul de trai al orasului. Te asculta cu mare atentie, iti dau categoric dreptate, isi noteaza cu sfintenie toate problemele pe care le ridici. Au proiecte marete: amenajarea la standarde occidentale a unor locuri de promenada si agrement, atragerea de investitii, amenajarea unor bulevarde largi, cu multa verdeata, constructia de poduri, porturi si aeroporturi. Vor sa stirpeasca saracia, sa termine cu ciinii vagabonzi, promit ca vor face curatenie in administratie, de unde vor arunca afara toti incompetentii, toate pipitele si pilosii care habar n-au pe ce hol sa mearga pentru a ajunge in propriul birou. Vor sa se ia la trinta cu lumea interlopa, sa asigure pe strazi un climat linistit, sigur. Vor sa aiba grija de batrini, dar si de copiii nostri, carora le vor construi gradinite si le vor amenaja locuri de joaca. Vor sa repare drumurile, sa amenajeze parcari, sa construiasca locuinte pentru tineri. Si cite si mai cite nu au in cap. Ce mai, luati unul cite unul, toti candidatii, indiferent de functia publica la care tintesc, mai mult sau mai putin importanta, sint baieti de treaba.

Apoi, nu stiu ce se intimpla, ce transformare miraculoasa are loc peste noapte, ca imediat ce ajung in functia pentru care au luptat cu atita indirjire, tot acest voal mirific se destrama. Dintr-odata, devin alti oameni. In primul rind, devin mult prea ocupati pentru a mai avea timp de pierdut, cu oricine. Devin agitati. Constata cu stupoare ca multe din promisiunile electorale sint irealizabile, ba pentru ca nu sint bani la bu