Pe moş Gavrilă îl ştiu mai toţi braşovenii care merg la o bere în centrul oraşului, nu după numele adevărat, ci sub apelativul „moşul ăla cu alunele bune“. Sursa: Ovidiu Eftimie
E pirpiriu, gârbovit, plăpând, pe jumătate senil, surd de-o ureche şi, potrivit propriilor declaraţii, „peste 80 bine“. „Îl ştiu pe moşul ăla de când eram prin facultate. Să fie vreo 7-8 ani. Are cele mai bune alune din Braşov, bine prăjite şi cu sare ca lumea. Tot timpul luam de la el când venea pe terasă, dar nu l-am mai văzut în ultima perioadă“, povesteşte Liviu Bucţea.
Moş Gavrilă povesteşte că s-a apucat de comerţ ambulant după ’90. A încercat întâi cu ciocolată de casă şi bomboane, pentru ca în cele din urmă să se concentreze exclusiv pe alune sărate. Avea un furnizor, o firmă mică, undeva la parterul unui bloc din cartierul Steagu.
A murit furnizorul
În perioada lui de aur, „moşul cu alunele“ colinda chiar şi prin Poiana Braşov. „Mă tot întâlneam cu el, cocoşat şi cu plasa aia de rafie în care avea alunele. De vreo câţiva ani însă nu l-am mai văzut. Pe terase prin Braşov însă mai apare şi acum“, povesteşte Septimiu Bogdan, caricaturist ambulant care desenează prin Poiana Braşov şi Predeal. De la o vreme însă, muşteriii de la terase spun că s-a întâmplat ceva şi moşul nu mai are alune „de-alea bune“, ci alune clasice, din comerţ, la trei lei punga.
„Pe moş îl ştiu de ani de zile. Mă certam cu chelnerii că nu îl lăsau să intre în cârciumi. Acum că nu mai are de-alea, cel puţin un sfert din «fun»-ul de mers la terasă s-a dus“, consideră Mihai Berariu. Moş Gavrilă spune că nu mai vinde alune „de-alea bune“ pentru că furnizorul său a murit.
„Era în floarea vârstei, avea 45 de ani. A avut un accident de maşină şi s-a dus, a lăsat două fete, la liceu. Nu mai are cine să se ocupe de alune“, mărturiseşte Moş Gavrilă