România dispune de un potenţial important, încă nevalorificat, dar pe care investitorii cu experienţă îl vizează: stocarea gazelor naturale în cavităţile saline. Primii care au intuit importanţa acestui potenţial şi au marşat pe ideea dezvoltării unor capacităţi de stocare a gazelor în cavităţi saline sunt francezii de la Gaz de France (GdF). Tatonările în această direcţie au început încă din anul 1998, când, în colaborare cu Societatea Naţională a Sării,
România dispune de un potenţial important, încă nevalorificat, dar pe care investitorii cu experienţă îl vizează: stocarea gazelor naturale în cavităţile saline.
Primii care au intuit importanţa acestui potenţial şi au marşat pe ideea dezvoltării unor capacităţi de stocare a gazelor în cavităţi saline sunt francezii de la Gaz de France (GdF). Tatonările în această direcţie au început încă din anul 1998, când, în colaborare cu Societatea Naţională a Sării, Salrom, singurul producător de sare din ţară, şi cu societatea Romgaz, GdF a realizat un studiu de fezabilitate privind posibilităţile de stocare a gazelor naturale în cavităţi saline. Studiul, explică Andrei Minciunescu, director tehnic al Salrom, a inventariat toate cavităţile saline aparţinând societăţii, atât pe cele uscate, cât şi pe cele de exploatare a sării în soluţie.
„Analiza a evidenţiat că singurul zăcământ de sare, din cele existente în România, cu caracteristici optime pentru stocarea gazului natural, este cel de la Ocna Mureş, judeţul Alba, care se află la o adâncime
de peste 10.000 de metri“, a precizat Minciunescu. Restul zăcămintelor analizate s-a dovedit a nu îndeplini condiţiile de siguranţă necesare pentru stocarea gazelor, în principal din cauză că prezentau fisuri, neetanşeităţi, canale de comunicare între caverne.
La acea dată
