Consilierii care îi fac revista presei lui Băsescu umblă cu penseta prin insectar şi cu naraţiunea post factum pe urmele presarilor. Adrian Năstase povestea la o discuţie cu presa străină, pe cînd era premier, că primea de mai multe ori pe zi reviste ale presei. Altfel spus dimineaţa era informat ce spuneau ziarele în general şi despre el, apoi primea rezumate ale emisiunilor radio si tv. Năstase era atît de atent la ceea ce spunea presa despre el, încît de la un moment încolo i se părea că nu mai contează ce face, ci doar ceea ce se spunea despre el. Convins că are mass media sub control, Adrian Năstase a fost sigur că va deveni preşedintele României şi cred că şi azi, cînd se trezeşte din somn se miră că nu e.

Asemenea rezumate li se făceau şi lui Ion Iliescu şi lui Emil Constantinescu. În timpul primului său mandat, Ion Iliescu vorbea, dacă vă amintiţi, despre o anumită parte a presei. Ceea ce mă face să cred că în afară de ceea ce citea el însuşi, dimineaţa, primea revista presei pe căprării, cu articolele favorabile într-un capitol şi cu cele în care era atacat, în altul. Conservarea acestei tradiţii l-a opărit şi pe Emil Constantinescu după ce, cu largul sprijin al ziarelor şi al radiourilor independente, a ajuns la Cotroceni. De la afirmaţia ca e prieten cu ziariştii, Constantinescu a ajus să nu mai suporte presa. Actualul preşedinte e şi el tot mai supărat pe mass media fiindcă tăieturile de presă care i se oferă se opresc şi la propoziţii şi fraze pe care consilierii săi le consideră cheie, în loc să-i furnizeze numai relatări sintetice despre conţinutul articolelor. Mai cred însă că şi lui Traian Băsescu îi place acest mic spectacol, de pe urma căruia iese la bătaie ca polemist, de parcă ar fi şeful unei publicaţii nervoase, nu preşedintele României. Aşa că e posibil ca oamenii care îi fac revista presei să nu fie decît nişte persoane devotate ca