In fond, nu numai paparazzii, dar si publicul larg se hraneste cu povestea cind dramatica, cind sinistra a micutei londoneze. Pentru ca ea indrazneste, in locul publicului devorator de tabloide, ceea ce inhibitiile indelung invatate si exersate ale acestui public majoritar ar interzice. O stiti pe Amy Winehouse, macar dintr-un videoclip: un ghem de fata, machiata tenebros, bruneta si uritica, cu un coc imens. Daca n-ai vedea-o, ai jura ca vocea ei puternica apartine de fapt unei matroane de culoare, veterana a soul-ului din New Orleans. Nimic mai fals: Amy este o tinara evreica londoneza, subtire ca un ac, micuta ca un spiridus si tatuata precum un diavol (opiniei publice ii sint cunoscute in prezent treisprezece tatuaje). Vocea ei este intunecata si complexa, asemuita de catre unii critici muzicali cu un vin rosu si scump. Amy cinta despre sex, droguri, violenta conjugala si auto-distrugere. Stie pe propria piele despre ce este vorba. Nu te-ai astepta ca fata unui taximetrist si a unei farmaciste sa ajunga printre cele mai celebre si mai triste figuri ale show-business-ului. Dar avea suficiente date: parintii ei s-au despartit cind Amy avea 9 ani. La 14 ani este exmatriculata dintr-o scoala privata, pe la care trecea rar, si atunci doar pentru repetitii la musical-urile prezentate de teatrul scolii. La 16 ani a urmat tratament cu antidepresive, la care a renuntat rapid; singura terapie eficienta pentru Amy a fost, iar ea crede ca este si acum, muzica. Debuteaza la 20 de ani, cu albumul "Frank", bine primit, dar fara sa faca "gaura in cer". De abia albumul din 2006,
"Back to black", o impune ca una dintre cele mai proeminente voci in muzica pop mondiala. Ultimul ei album s-a vindut in citeva milioane bune de exemplare, videoclip-urile ei sint prezente in continuare pe ecrane, turneele se succed. Doar ca multe alte voci extraordinare s-au pierdut in zgomotul de
