Reportaj: Locul in care viata se masoara in secunde Meseria in care poti salva vieti in fiecare ora pare a nu mai avea cautare la Iasi. Tot mai putini medici isi aleg ca specializare "Urgentele", in ciuda acestei satisfactii remarcabile, de a darui viata. Reporterii nostri au stat ore in sir in iuresul mortii din UPU, alaturi de medicii de garda, pentru a simti de aproape avantajele si dezavantajele acestei munci atit de palpitante. Orele trec altfel in Unitatea de Primire Urgente decit pentru cei de afara. Ziua nu e zi, noaptea nu e noapte, cei care lucreaza aici sint prinsi intr-un iures permanent. Pacientii vin mereu, indiferent de vreme, de ora sau de faptul ca, poate, medicii sint obositi dupa o garda grea. "Mereu este ceva de facut", spune o rezidenta de anul I, in timp ce se grabeste sa faca rost de un instrument. Televizorul din holul Unitatii de Primire Urgente de la Spitalul "Sf. Spiridon" e deschis nonstop, insa nimeni nu-l baga in seama. Un asistent incearca sa afle ce se intimpla cu un pacient care a fost lasat de un taxi in fata spitalului. Din pacate, batrinul de 80 de ani nu mai aude aproape deloc si nici nu vede. Pina la urma, bietul domn spune ce il doare si o alta asistenta ii gaseste datele in calculator, semn ca a mai trecut pe la ei. I se face foaie de observatie si este dat pe mina unui medic: problema rezolvata. Alt pacient, alt caz, si tot asa. La UPU, ritmul e mereu alert. Ceea ce constituie la inceput tentatia pentru absolventii care isi aleg specializarea de urgente - aceasta provocare permanenta - ajunge apoi sa ii si indeparteze pe multi. Istoviti si singuri - pentru ca viata la urgente e greu compatibila cu viata de cuplu si cu viata sociala - cu un salariu ce nu compenseaza aceste insatisfactii, multi se dau batuti si pleaca la alte specializari. Asa se face ca urgentistii sint "pasari rare", inclusiv la Iasi. Iar faptul ca sint putini