- Cultural - nr. 113 / 11 Iunie, 2008 Vorbeste cu chibzuita premeditare, dar, pe masura ce cuvintele sale devin mai sonore, te izbeste imprudenta lor. Pare destul de evident ca cunoaste secretul poeziei: de ce atunci sa mai lungeasca lucrurile?... Ii place trecutul, prezentul, dar nu-i plac criticii, cu toata placerea pentru descoperirile lor. Minciunile le dezvaluie, uneori, zambind in fata discretiei noastre impertinente, pentru ca adesea ele dau la iveala adevarul. Interesat, vrea sa stie cat mai mult despre oamenii, care crede, ca-i sunt superiori: scriitori importanti, filozofi si poeti ai trecutului; cei care au parasit lumea noastra si care nu-si mai pot pleda singuri cauza. Scrie poezie (carti) fara sa se creada un geniu. Dupa parerea sa, nu se mai fac bani cu literatura. "Sunt un biet literat umil, care traieste de la o zi la alta, spune zeflemitor. Cum pot sa ajung arhicunoscut? Existenta mea e precara... Nu stiu daca peste un an o sa am din ce trai. Pentru ca mi-am oferit uneori o placere (a se citi doua-trei beri); a fost un lux nemasurat. Dar daca vine vorba sa continui...!". Glumele sale (cu sare si piper) sunt deseori inofensive. Bajbaind prin intuneric, DUMITRU D. SILITRA (MITICA, cum ii spunem noi, prietenii), nu renunta sa incerce sa vada ce se intampla cu toate lucrurile frumoase, neepuizandu-si nicidecum rabdarea si timpul... Mitica este un subtil vrajitor al cuvintelor, mijindu-i tot timpul in minte ce are sa urmeze... Citindu-i poeziile, poti crede pana-n strafundul inimii, ca poetul din el e capabil de orice manevre vrajitoresti. Privindu-i ochii plini de viziune imaginativa, pare ca-ti zambeste cu prietenoasa zeflemisire, ca si cum l-ar amuza imprejurarea in care se gaseste. In fata prietenilor, se arata pe cat de gentil cu putinta, fiindca stie realmente ca tuturor le este simpatic: "Cum pot sa va multumesc pentru neobisnuita incredere pe c